Muntele Înțelepților / Cuptorul alchimic

Gravată de Paulus Seel pentru Philosophia Reformata (1622), „Muntele Înțelepților” seamănă cu un teatru cu mai multe niveluri. Un cerc zodiacal înconjoară mai întâi imaginea, aceasta fiind împărțită în patru cadrane numite Ignis, Aeris, Aqua, Terra, o reamintire că Opera trebuie să îmbrățișeze echilibrul elementelor, precum și mișcarea stelelor. De-a lungul pantei stâncoase, șase figuri marchează ascensiunea, în stânga apar Venus cu foc blând, Marte înarmat cu sabia sa și Jupiter ținând sceptrul tunător, oglindiți în dreapta urcând Saturn cu coasa sa, Mercur cu caduceul și Diana încoronată cu semiluna. Fiecare reprezintă, în ordinea metalelor, munca pe care materia trebuie să o îndeplinească înainte de a ajunge la aurul solar ascuns în vârf.

În inima muntelui, un templu adăpostește uniunea Regelui Soare și a Reginei Lunii, o pasăre phoenix se ridică în fața camerei lor alchimice, anunțând renașterea adusă de conjuncția lor. Se ajunge la ea prin șapte trepte gravate cu verbe operative: Calcinare, Sublimare, Soluție, Putrefacție, Distilare, Coagulare, Tinctură, aceasta este scara practică a Marii Opere. În vârf strălucește inscripția Vulcano vivificatus – „reînviat de focul ascuns”, în timp ce douăsprezece spirite planetare celebrează victoria în maniera lunilor care duc anul la zenit.

Acest lucru contrastează puternic cu prim-planul, doi țărani se luptă pentru un iepure, simbol al materiei brute instabile. Unul, cu ochii descoperiți, încă ezită, celălalt, legat la ochi, acționează orbește, o metaforă pentru instinctele care te rătăcesc de la calea interioară. Ei calcă în picioare văile, în timp ce înțeleptul urcă muntele disciplinând influențele lui Saturn, Jupiter, Marte, Venus, Mercur și Dianei, până când, în sanctuarul superior, iese la iveală lumina unificată a păsării Phoenix. Astfel, gravura ne învață dintr-o singură privire că alchimia este atât o artă a focului, cât și o practică ascetică a conștiinței, oricine o întreprinde trebuie să vadă clar, altfel riscă să acționeze orbește, având nevoie să stăpânească energiile planetare una câte una și, în final, să le contopească în îmbrățișarea solară lunară ce redă naturii splendoarea sa originală…

Autor: Spankovics István