Cine este Zeița-Sirenă din cultura Cucuteni?

„Stăpâna Animalelor” descoperită la Sofia (Rep. Moldova) după ~5.700 de ani

Arthur B. Stoleru & Claude AI · Oct 22, 2026

Răspunsul pe scurt

Zeița-Sirenă este o divinitate feminină pictată pe un vas de lut de acum circa 5.700 de ani, găsit la Sofia, în nordul Republicii Moldova. Muzeul care îl păstrează o numește „Marea Zeiță – Posesoare de animale”, adică o Stăpână a Animalelor (Potnia Theron). Stă cu brațele ridicate între două spirale și două animale, iar trupul i se termină în două volute, ca o coadă de pește.

Numele ei adevărat nu îl cunoaștem: oamenii culturii Cucuteni nu ne-au lăsat texte pe care să le putem citi. Dar imaginea îi spune identitatea în limbajul simbolurilor. Simbolic, ea este zeița-vas: stăpâna apelor de sus și de jos, mijlocitoarea dintre cer și pământ și puterea care ține în echilibru forțele vieții, așezată între cele două lumini. Forma ei se regăsește, milenii mai târziu, în Atargatis–Derceto, zeița-pește a Siriei, și în lunga linie a zeițelor însoțite de fiare, de la Ishtar la Una.

Prezentarea urmează metoda proiectului Zodiac12.ro: deosebim sensul exoteric (ce spune arheologia) de sensul ezoteric (ce poate purta imaginea ca limbaj simbolic). Datele arheologice sunt redate pe scurt, iar accentul cade pe interpretare. Fiecare lectură este marcată ca ipoteză: nu știm ce gândeau oamenii culturii Cucuteni, dar putem citi formele pe care le-au lăsat și ecoul lor în tradițiile de mai târziu.

Ce știm despre vas?


Cultura	Cucuteni–Tripolie (cca. 5200–3200 î.Hr.), întinsă pe circa 350.000 km² în România, Republica Moldova și Ucraina
Faza	Cucuteni B (perioada târzie), prima jumătate a mileniului IV î.Hr. (circa 3700 î.Hr.)
Locul descoperirii	Sofia, raionul Drochia, Republica Moldova (așezarea Sofia VIII – „La Mine”, săpături V. Bicbaev, 1988)
Tipologie	vas (amforă) bitronconic din ceramică, pictat, cu două torți mici; înălțime circa 35,7 cm
Muzeul	Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău: „Amforă pictată cu reprezentarea Marii-Zeițe – Posesoare de animale”
Interpretarea de specialitate	reprezentare de tip Potnia Theron / Stăpâna Animalelor

Muzeul descrie ceramica epocii ca decorată cu „scene cosmologice, simboluri astrale, animale fantastice și divinități antropomorfe”. Locul exact, numele săpătorului și dimensiunile vin din fișe secundare și rămân de verificat într-o publicație arheologică.

Ce vedem pe vas?

Compoziția e simetrică, construită pe o axă verticală. De sus în jos:

Doi „ochi”. Pe umărul vasului, de o parte și de alta a gâtului, două puncte întunecate dau vasului un chip. Vasul însuși privește.
Figura centrală. O femeie neagră, din față: cap rotund, brațele ridicate orizontal, cu degetele răsfirate, talie îngustă, șolduri largi. Trupul se prelungește în jos ca o coloană și se încheie la bază în două volute întoarse în afară, ca o coadă de pește sau de delfin.
Trei șuvoaie de fiecare parte. Din dreptul capului coboară câte trei linii paralele, care înconjoară figura și ajung până la bază.
Două spirale. În dreptul torților, două discuri mari din cercuri concentrice.
Două animale. Sub spirale, două mici figuri întunecate de animale, simetrice, întoarse spre figură.
Linia de pământ. Coada se sprijină pe o bandă orizontală care înconjoară vasul.

Liniile foarte subțiri care traversează figura și animalele sunt fisuri de restaurare, nu desen.

De ce are vasul un chip? Zeița-recipient

Primul lucru de citit nu e figura, ci vasul. Are ochi, are umări (torțile), are un pântece larg și o bază îngustă. Este un trup. Figura pictată pe el nu stă pe vas, ci este sufletul vasului, arătat pe dinafară.

Lectura simbolică: vasul care conține grâul, apa sau vinul este imaginea cea mai veche a pântecelui matern: locul unde se păstrează și se naște viața. Zeița nu ține vasul, ci este vasul. Muzeul a mai păstrat în aceeași sală și alte amfore antropomorfe cu reprezentări de zeițe, semn că ideea vasului-trup era curentă în această cultură [documentat ca tipologie].

Ecoul grecesc: vasul Pandorei. La Hesiod, Pandora nu are o cutie, ci un pithos, un chiup mare de provizii. Mitologii de la începutul secolului XX (Jane Harrison, 1903) au bănuit că în spatele ei stă o veche zeiță a Pământului: un vas atic o numește Anesidora, „cea care trimite darurile în sus”. Vasul de la Sofia arată cum putea arăta, cu trei milenii înainte de Hesiod, o asemenea zeiță-vas: nu un recipient de rele, ci unul de daruri [ipoteză].

Pentru viața de zi cu zi: omul însuși este un vas. Ce păstrează în el, ce lasă să iasă și ce lasă să intre îi dă forma. Alchimiștii vorbeau de vasul filosofic, în care se petrece toată transformarea: înainte de orice lucrare, vasul trebuie să fie întreg.

Este o Stăpână a Animalelor?

Schema. O figură divină în centru, cu câte un animal de fiecare parte, așezate în oglindă: este compoziția pe care grecii au numit-o Potnia Theron, „Stăpâna fiarelor” (Homer o dă ca epitet lui Artemis). Vasul de la Sofia este una dintre cele mai vechi atestări ale ei în Europa [documentat ca interpretare a muzeului].

Linia zeiței cu leul. Într-un articol anterior (De la Ishtar și Durga la Una) am urmărit zeița însoțită de leu de la sigiliul akkadian al lui Ishtar (cca. 2250 î.Hr.) până la moneda britanică din 1839. Vasul de la Sofia împinge firul cu încă un mileniu și jumătate în urmă, pe teritoriul fostului spațiu cucutenian. Animalele de aici nu sunt lei, așa că veriga e a schemei, nu a animalului.

Cele trei trepte ale relației cu forța. Ishtar își ține leul în lesă, Durga îl călărește, Una îl conduce cu mâna. Zeița de la Sofia nu atinge animalele deloc. Brațele ei ridicate deasupra lor nu le stăpânesc prin forță, ci prin prezență: animalele stau în ordinea pe care o dă axa ei. Lectură simbolică: este o a patra treaptă, sau poate prima, cea în care natura și spiritul nu sunt încă despărțite.

Două animale, două forțe. Perechea simetrică sugerează o polaritate: dreapta și stânga, ziua și noaptea, cele două jumătăți ale anului. Zeița stă în mijloc ca punctul de echilibru dintre ele, ca Balanța dintre două talere [ipoteză].

De ce are coadă de pește?

O sursă ucraineană citește volutele de la baza figurii ca pe o coadă de delfin. Desenul o îngăduie: trupul nu se desparte în două picioare, ci se strânge într-o coloană care se deschide la capăt în două aripioare. Dacă lectura e corectă, avem una dintre cele mai vechi imagini ale unei femei-pește [ipoteză iconografică].

Atargatis–Derceto. Diodor din Sicilia (Biblioteca istorică II, 4) descrie zeița de la Ascalon cu chip de femeie și trup de pește [documentat]. Atargatis, „Zeița Siriană”, are și tronul flancat de lei, iar Eratostene o numără printre identificările Fecioarei cerești. Zeița-pește, stăpâna fiarelor și Fecioara se adună astfel într-o singură figură a Antichității târzii. La Sofia, toate cele trei trăsături apar deja împreună, cu circa trei milenii mai devreme [legătură simbolică, ipoteză].

Oannes, civilizatorul din ape. La Berossos, înțeleptul jumătate om, jumătate pește iese din mare și îi învață pe oameni scrisul, științele și agricultura [documentat]. Ființa-pește este, în această tradiție, purtătoarea cunoașterii care vine din apele primordiale.

Axa Pești–Fecioară. Femeia cu coadă de pește unește în același trup două semne opuse ale zodiacului: Fecioara (femeia) și Peștii (coada). Este exact perechea prin care Sri Yukteswar numește epoca în care trăim: „Epoca Peștilor sau a Fecioarei” (Știința sacră, p. 15). Sirena devine astfel, simbolic, chipul axei care traversează vârsta noastră: puritatea și discernământul Fecioarei, așezate peste apele și compasiunea Peștilor [ipoteză; nu atribuim olarului cucutenian zodiacul, care apare mult mai târziu].

Ce înseamnă cele două spirale?

Spirala este semnul dominant al ceramicii cucuteniene [documentat]. Pe vasul de la Sofia apar două discuri mari din cercuri concentrice, așezate simetric la înălțimea brațelor zeiței. Muzeul vorbește despre „simboluri astrale” în decorul acestei ceramici, așa că lectura cerească are sprijin în prezentarea de specialitate.

Soarele și Luna. Două discuri egale, de o parte și de alta a unei figuri divine, sunt citite în multe tradiții ca cele două lumini: Soarele și Luna. Zeița stă între ele ca puntea dintre zi și noapte [ipoteză].

Triada Corp / Suflet / Spirit. În schema cercetării noastre, Luna corespunde Trupului, Soarele Sufletului, iar o a treia lumină, Spiritului. Pe vas, figura dintre cele două discuri ocupă tocmai locul celui de-al treilea termen. Aceeași structură apare, la milenii distanță:

pe una dintre tăblițele de la Sinaia, unde un rege încoronat, cu o sferă deasupra coroanei, stă deasupra a două discuri cu chipuri;
pe afișul Zodiac al lui Alfons Mucha (1896), unde discul Soarelui și secera Lunii încadrează partea de jos.

[Ipoteză de lucru; asemănarea e de structură, nu de filiație.]

Spirala ca mișcare. O spirală nu e un cerc închis: ea se strânge spre centru sau se desface spre exterior. Este semnul ritmului – al anului, al lunii, al respirației – și al drumului interior spre centru. Kybalion-ul (1908) va numi asta, mult mai târziu, Principiul Ritmului.

Eclipse? O ipoteză care circulă în surse nespecializate citește cercurile concentrice ale epocii bronzului și ale neoliticului ca imagini ale eclipselor și fenomenelor cerești. O reținem ca pistă de verificat, nu ca lectură a vasului.

Ce înseamnă brațele ridicate și cele trei șuvoaie?

Gestul orantei. Brațele ridicate, cu palmele deschise, sunt unul dintre cele mai vechi gesturi religioase: rugăciune, invocare, primire a ceea ce vine de sus. În aceeași sală de muzeu se află o statuetă de tip „orantă” din cultura Bolgrad-Aldeni, cu același gest [documentat ca tipologie]. Lectura simbolică: figura de pe vas nu e doar o stăpână, ci și o mijlocitoare. Prin brațele ei ridicate, cerul coboară în vas.

Axa lumii. Figura e construită ca o axă verticală: capul în dreptul gâtului vasului, adică spre deschidere și spre cer; trupul pe axa pântecelui; coada pe linia pământului. Este schema axei lumii (axis mundi), pe care o regăsim în scara lui Iacov, în arborele vieții și în stâlpul cu șarpe și pasăre de pe tăblița de la Sinaia [ipoteză].

Cele trei șuvoaie. De o parte și de alta a capului coboară câte trei linii până la pământ. Pot fi părul zeiței, o mantie sau apele cerului: ploaia care coboară peste ogoare. Pentru o cultură de agricultori, ploaia era darul cel mai prețios. Marija Gimbutas a citit astfel de linii paralele ca semne ale apei [interpretare modernă, contestată în parte].

Numărul trei. Trei șuvoaie de fiecare parte, șase în total, iar figura în mijloc ca a șaptea: tentant de citit ca septenar, dar e mai prudent să reținem doar triada repetată, ecoul triadei Corp / Suflet / Spirit sau al celor trei principii alchimice (Sare, Sulf, Mercur) [ipoteză].

Apa și peștele. Șuvoaiele care coboară și coada de pește de jos spun aceeași poveste: zeița e stăpâna apelor, cele de sus (ploaia) și cele de jos (izvoarele, râurile). Vasul care o poartă e chiar recipientul apei.

Așadar, cine este Zeița-Sirenă?

Răspunsul are patru straturi, de la cel documentat la cel simbolic:

Arheologic: o divinitate feminină de tip Stăpâna Animalelor, pictată pe o amforă Cucuteni B (circa 3700 î.Hr.), în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Iconografic: o zeiță a vasului și a apelor, cu brațele ridicate, între două lumini și două animale, cu trup de sirenă.
Comparativ: o străbunică de formă a zeițelor-pește (Atargatis–Derceto) și a zeițelor cu fiare (Ishtar, Durga, Una).
Ezoteric: imaginea omului ca microcosmos, în care cerul, timpul și apele se adună pe o singură axă.

Puse laolaltă, elementele vasului alcătuiesc o hartă completă a lumii, pe trei niveluri:

Nivel	Pe vas	Sens simbolic
Sus	gura vasului, ochii, capul zeiței, brațele ridicate	cerul, lumina, conștiința care primește
Mijloc	spiralele (cele două lumini), animalele, pântecele	ritmul timpului, forțele vieții în echilibru, rodul
Jos	coada de pește, linia de pământ, baza îngustă	apele, pământul, rădăcina

Zeița străbate toate cele trei niveluri: e axa care le leagă. Este, în formă de imagine, principiul hermetic „precum sus, așa și jos”: vasul e un mic univers, iar universul e un vas mare.

Pentru viața de zi cu zi, imaginea propune trei atitudini:

Primirea. Brațele ridicate: deschiderea față de ce vine de sus – inspirație, sens, liniște.
Echilibrul forțelor. Animalele simetrice: instinctele nu se înlătură și nu se lasă libere, ci se așază în ordine în jurul unui centru.
Păstrarea. Vasul: ce primești trebuie ținut, hrănit și transformat înăuntru, ca în vasul alchimic, înainte să fie dăruit mai departe.

Am încheiat articolul despre zeița cu leul cu ideea că forța rămâne aceeași, doar relația cu ea se schimbă. Vasul de la Sofia arată poate punctul de plecare al acestei istorii: o lume în care femininul divin nu îmblânzește natura, ci o ține în armonie prin simpla lui prezență.

Ce e documentat și ce e ipoteză

Afirmație	Statut
Vas Cucuteni B, prima jumătate a mileniului IV î.Hr., la Muzeul Național de Istorie a Moldovei	documentat
Descoperit la Sofia (Drochia), săpături V. Bicbaev, 1988; înălțime 35,7 cm	din fișe secundare, de verificat
Reprezentare de tip Potnia Theron / „Marea Zeiță – Posesoare de animale”	interpretarea muzeului
Ceramica Cucuteni poartă „simboluri astrale” și „scene cosmologice”	interpretarea muzeului
Volutele de la bază = coadă de pește / delfin	ipoteză iconografică
Vasul ca trup al zeiței, ecou al vasului Pandorei	ipoteză simbolică
Spiralele = Soarele și Luna; figura = a treia lumină	ipoteză simbolică
Șuvoaiele = apele cerului (Gimbutas)	interpretare modernă, contestată în parte
Legătura cu Atargatis–Derceto și cu zeița cu leul	ipoteză (asemănare de schemă, nu filiație dovedită)
Axa Pești–Fecioară în trupul sirenei	lectură simbolică modernă; zodiacul e mult mai târziu decât vasul
Cercurile concentrice = eclipse	pistă de verificat, sursă nespecializată

Surse și credit foto

Fotografie recomandată pentru publicare: Cucuteni IMG 3675.JPG, autor Cristian Chiriță, 2014, colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei, licență CC BY-SA 3.0 (Wikimedia Commons).

Legendă propusă: Vas cucutenian de tip Potnia Theron, Sofia (Drochia), faza B, prima jumătate a mileniului IV î.Hr., Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Foto: Cristian Chiriță, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Surse

Muzeul Național de Istorie a Moldovei – Epoca eneoliticului (piesa nr. 13).
Fișa de catalog a vasului („Vas bitronconic cu ornament antropomorf, Cultura Cucuteni-Tripolie”) și fișa de tip Potnia Theron, citate de autor.
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică II, 4 (Derceto).
Pseudo-Eratostene, Catasterisme (identificările Fecioarei).
Berossos, prin Alexandru Polyhistor și Syncellus (Oannes).
Hesiod, Munci și zile (Pandora și pithosul).
Jane E. Harrison, Prolegomena to the Study of Greek Religion, 1903.
Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe, 1974.
Swami Sri Yukteswar, Știința sacră, ed. Dinasty Books, p. 15.